Posibil să existe spoilere de aici încolo

O carte mare! La propriu, are peste 800 de pagini. Partea înfricoșătoare e că s-ar putea să o scapi pe față și atunci s-a zis cu tine.

Lăsând gluma la o parte, am luat versiunea e-book, așa că am fost în siguranță.

Premisa cărții implică ficțiune istorică și călătorie în timp. E o combinație bună. Știind aceste două lucruri și titlul cărții, e destul de simplu să pui totul cap la cap: cineva va încerca să-l salveze pe JFK pe 22.11.1963.

Al Templeton dă peste un portal în timp în cămara restaurantului său, permițându-i să călătorească înapoi în timp, în același loc, dar în anul 1958. Anul curent în carte este 2011.

Ni se prezintă câteva reguli arbitrare și neexplicate care intră în vigoare odată ce treci prin aceast portal în timp. Acestea au fost deduse de Al, care s-a întors în trecut de multe ori:

• Trec doar 2 minute în prezent. De fiecare dată când mergi în trecut, indiferent cât de mult stai acolo, în prezent vor trece doar 2 minute. Asta va face să te întorci mai bătrân, să zicem cu 5 ani mai bătrân, dacă ai rămas atât de mult în trecut. Dar în prezent au trecut doar 2 minute.
• Întoarcerea resetează trecutul. De fiecare dată când te întorci în trecut, se resetează toate lucrurile pe care le-ai făcut anterior.
• Poți aduce lucruri din trecut în prezent. Aceasta se dovedește a fi o portiță bună pentru Al, care cumpăra carne de vită pe câțiva cenți în trecut pentru a o găti și a o vinde în restaurantul său din prezent.

Cu sănătatea lui Al în declin, el îi face lui Jake un curs rapid despre acest portal în timp, cum funcționează și de ce ar trebui să meargă înapoi în timp și să oprească asasinarea lui JFK.

Există 3 teme principale care se repetă mult pe parcursul cărții:

• Trecutul nu vrea să fie schimbat. Acest lucru va face mai dificilă schimbarea a ceva, în funcție de cât de mare va fi impactul asupra viitorului.
• Efectul fluture. Schimbările pe care nu le-ai luat în calcul, schimbările mici, vor provoca valuri mari pe termen lung.
• Trecutul se armonizează cu el însuși sau se sincronizează. Similar cu un déjà vu, unde oamenii și poveștile din trecut și prezent se amestecă și se repetă.

Deoarece ai o singură șansă să te întorci în trecut și să faci o schimbare, iar totul se resetează când mergi din nou, este o presiune mare. Mai ales dacă vrei să realizezi mai multe schimbări dintr-un foc.

Când treci ești în 1958 și va trebui să petreci 5 ani până în 1963; dacă ceva merge teribil de prost în ‘62, ești deja cu 4 ani mai bătrân, trebuie să te întorci în prezent și să mergi înapoi în timp pentru a reseta totul și a o lua de la capăt, dar mai bătrân.

Așa că ai fi tentat să faci cât mai multe schimbări bune în acei 5 ani în care ești blocat acolo.

Acele schimbări se adună, iar trecutul va deveni mai rezistent la schimbare.

Sigur, nu trebuie să stai 5 ani acolo dacă mergi și îl ucizi direct pe Oswald. Dar nu ești niciodată sigur că a acționat singur, deci ce te faci dacă acest lucru s-ar întâmpla oricum în 1963, chiar dacă scapi de Oswald?

În mintea mea mă gândeam: „Boss, du-te înapoi, omoară-l, întoarce-te și vezi schimbarea. În cel mai rău caz, resetezi trecutul.”

Două lucruri care nu mi-au plăcut atât de mult:

• În orele finale, pe măsură ce parada prezidențială era în mișcare în Dallas, totul a început să meargă prost. Înțeleg că era trecutul care nu voia să se schimbe, dar tot ce putea merge prost, mergea prost: mașina s-a oprit, un autobuz a făcut accident, liftul nu funcționa, arma nu trăgea etc. A fost dramatic, pe de altă parte, tiparul era atât de clar încât puteai începe să-l prevezi.
• După ce JFK a fost salvat, schimbările din prezent au fost atât de rele încât nu aveau sens. Nu doar în ceea ce privește afacerile interne ale SUA sau geopolitica, ci și în termeni de dezastre naturale: cutremure aleatorii și frecvente, furtuni, insule care au dispărut ca urmare a activității seismice. Cred că realitatea era pe cale să se destrame din cauza tuturor schimbărilor care au rezultat.

Poate ar trebui doar să acceptăm trecutul și să învățăm din el, deoarece nu există nicio modalitate de a ne întoarce și de a-l schimba și, chiar dacă ar fi posibil, nu suntem capabili să prevedem toate ramificațiile care vor apărea, nici măcar dintr-o schimbare mică.