Posibil să existe spoilere de aici încolo

Sunt un mare fan Metallica.

Îmi place muzica lor, i-am ascultat mult de-a lungul anilor, am avut norocul să-i văd din Snake Pit la unul dintre concertele lor și îi vom vedea din nou anul viitor, cu Gojira în deschidere. ♥️

Așa că, atunci când am aflat că urmează să apară această carte, am adăugat-o pe listă instant.

Am cumpărat-o anul trecut și a stat pe raft mult timp, nu pentru că nu aș fi fost interesat, ci cumva nu voiam să o încep și să o termin. După ce o termin, ce mai fac?!

Era ca o frică de a o citi și de a nu mai putea trăi experiența din nou. Ceea ce este cam stupid, este o carte pe care o am și pe care o pot deschide oricând din nou.

Aș descrie-o ca pe un „coffee table book” (album de artă) datorită formatului, greutății și faptului că include tone de imagini. Cu siguranță ai nevoie de o masă pentru a o deschide; cafeaua este opțională.

Ce găsești în această carte?

Afli despre pasiunea lui James pentru chitare, ce include colecția sa, cum a ajuns să dețină unele dintre chitare, interviuri cu oamenii care au lucrat la chitarele personalizate, de ce au făcut lucrurile într-un anumit fel și o scurtă excursie în această lume a sa.

Am apreciat:

• Pasiunea pentru muzică, chitare și artă.
• Lipsa poveștilor inutile menite doar să-i etaleze statutul.
• Interviurile cu oamenii implicați în construirea, întreținerea sau restaurarea chitarelor.
• Poveștile bune, autentice și sincere despre cum a luat naștere un proiect (o chitară).
• Ritmul și structura cărții. Este atât de bine organizată, încât nu primești prea multe baliverne sau prea puține informații. Pentru toate chitarele sunt incluse modificări/reparații/alterări, când au fost făcute, ce specificații au, cum sunt acordate etc.
• Niciodată nu au fost menționați banii. De genul „Uite, chitara asta a costat suma X de dolari!”. A fost vorba despre a construi ceva interesant, care să-i satisfacă nevoile, dar permițând artiștilor implicați să preia conducerea cu viziunea lor în multe cazuri. Pentru că, la urma urmei, de ce ai angaja un artist dacă nu vrei să-l lași să-și pună amprenta?
• Fotografiile superbe. Pentru fiecare chitară primești mai multe seturi de fotografii, care arată toate detaliile. Unele dintre chitare sunt superbe: Dragon, Elk Skull, Carl, Sun, ’58 Explorer.

Nu am apreciat:

• Faptul că s-a terminat.

Ultimul capitol al cărții este dedicat amplificatoarelor/echipamentelor (rigs) pe care le folosesc pentru înregistrări și concerte. Este foarte interesant să vezi partea logistica și dimensiunea a tot ce implică, deoarece au echipamente identice în locații diferite (SUA și Europa, de exemplu). Și chiar și când călătoresc în Europa, există un set de echipament la locație și unul care se deplasează deja înainte, spre următoarea locație.

Mai departe, cred că va trebui să urmăresc “The Collection” a lui Kirk.